Managementul deseurilor menajere

Citeam despre campania Lidl, care promoveaza reciclarea plasticului. Ma bucur sa vad asemenea campanii. In mod similar, cei de la benzinariile Mol colecteaza uleiul ars/uzat. E bine de stiut.

https://www.competitialidl.ro/

Acest demers mi-a adus aminte ca aveam in intentie sa ating acest subiect mai demult.

Deseori, ma lovesc de diverse obiectii legate de reciclare. Multe persoane refuza sa recicleze pe diverse motive, toate false. As vrea sa le tratez pe rand.

  1. „Nu are rost ca eu sa reciclez, cata vreme altii nu recicleaza.”

Gasitul de scuze la romani. Daca fiecare gandeste in acest fel, nu ajungem nicaieri. Ceea ce se intampla concret in realitate, e ca pana la urma, nimeni nu mai recicleaza nimic, si stam toti si ne uitam la ceilalti. Intre timp, se aduna munti de gunoaie la marginea oraselor, in majoritate materiale ne-biodegradabile. Nu este normal sa gandim in acest fel pasiv si pagubos. Fiecare trebuie sa-si aduca contributia la ecologie. Fiecare om trebuie sa duca deseurile la centrele de reciclare, indiferent de ce fac ceilalti. Daca stam si asteptam sa faca ceilalti, rezulta de fapt un fel de nesimtire colectiva, specialitatea casei. Si uite asa, Romania are un procent de reciclare de 5% fata de media europeana de peste 50%. Nepasarea (mai corect nesimtirea), tendinta de a sta pasiv cu fundul pe camasa asteptand sa faca ce trebuie ceilalti, este una dintre marile probleme nationale.

2.  „Firmele care colecteaza deseurile nu le colecteaza separat. Iau la gramada sticle, plastic, etc.”

Alta scuza penibila care sa justifice nesimtirea. E adevarat, firmele de colectare din Bucuresti colecteaza ‘la gramada’ toate deseurile si le sorteaza ulterior. Explicatia e simpla. Patronii au explicat ca la volumul de material nu se justifica sa circule 3 camioane diferite, la ce volum de deseuri se colecteaza. Ceea ce conteaza insa, e ca ridica materialele si ca le duc la sortare, iar procesul de reciclare functioneaza. Ce ma intereseaza pe mine daca sortarea se face aici sau intr-o cladire separata?

Daca chiar ne deranjeaza colectarea aceasta ne-selectiva, putem foarte simplu sa renuntam sa mai imparti reciclabilele in hartie, plastic, metal etc. NU renunti la reciclare. Renunti doar la pre-sortare. E cu totul si cu totul altceva. Daca firmele le iau la gramada, le pui si tu la gramada. In nici un caz NU are sens sa opresti reciclarea cu totul din motive aberante.

3.  „Unele materiale plastice nu pot fi reciclate”.

E adevarat ca o parte a maselor plastice nu sunt bune de reciclat. Dar vorbim de exceptii. Marea majoritate a maselor plastice cu care intra in contact cetatenii de rand sunt ambalajele comerciale (pentru produse, alimente, etc). Aceste ambalaje au probabil 99% sigla de ‘reciclabil’ pe ele. Probabil datorita directivelor europene sau internationale, marea masa a ambalajelor din comert sunt reciclabile. Nu are sens sa cautam exceptii de la aceasta regula si sa renuntam la reciclare pentru ca 1% din ambalaje nu sunt reciclabile. Vorbim de o estimare procentuala, nu opresti un proces atat de important si de amplu din cauza unui detaliu insignifiant. Sigur ca da, molozul de constructii e marea problema: acesta nu este reciclabil decat in foarte mica masura. Dar sa fim seriosi: ce procent din populatie are de aruncat moloz de constructii, si pe ce durata?

O observatie legata de gunoiul menajer. Dupa eliminarea deseurilor reciclabile, gunoiul menajer este cu mult mai putin (cam 20% din total). Deci daca reciclezi, volumul de gunoi scade la o cincime. Putem astfel scapa de muntii de gunoi municipali de la Glina. Mai mult decat atat: acest gunoi este si perfect bio-degradabil. Odata extrase deseurile de plastic, sticla, metal, etc, ceea ce ramane sunt in general materiale organice care se biodegradeaza foarte repede. Ca urmare, gropile de gunoi se transforma in pamant in timp foarte scurt. Desigur, mai exista si deseuri problematice nereciclabile, cum e (repet) molozul de constructii. Totusi ponderea lui nu este atat de mare incat sa spunem ca reciclarea nu-si are rostul. Departe de asa ceva.

Posted in jurnal de casa | Lasă un comentariu

Diferente de gabarit

http://www.citymetric.com/transport/latvian-cyclists-dressed-cars-show-how-bikes-cut-traffic-379

car bike

Mi-a luat un minut sa inteleg ce au vrut acesti oameni sa faca. Primul gand a fost: „ah, alt happening facut de artisti pe care ii da talentul afara din casa si cu care vor sa ne mai ia spatiul public”. Dar nu e vorba de asemenea inutilitati.

Acesti bicilisti au vrut sa arate un lucru simplu, dar care majoritatii ii scapa: bicicleta, in trafic, ocupa mult mai putin spatiu decat o masina. Pentru a ilustra, au construit o suprastructura care imita/sugereaza forma unei masini, si au montat-o pe bicicleta, pentru ca privitaorii sa poata compara diferenta de gabarit intre cele doua. Eu zic ca este cat se poate de convingator.

Dupa cum spune articolul, biciclistilor li se aloca foarte putin spatiu, desi acestia sunt cei care reduc volumul si descongestioneaza traficul. Evident, bicicletele sunt cu mult mai mici decat chiar si cele ma compacte masini.

Diferenta de gabarit este clara si vizibila, si determinata -la urma urmei- tot de vointa omului. „Daca decideam sa merg cu masina, uite cat spatiu as fi ocupat”.

Posted in bicicleta urbana | Lasă un comentariu

De ce bicicleta off-road si nu cea de oras?

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stil+de+viata/Piata+vanzari+biciclete+Romania

Am vazut acest titlu si la prima vedere, m-am bucurat. Din pacate, lucrurile la noi continua sa ma dezamageasca. E adevarat, piata bicicletelor e in crestere, dar este o crestere nesanatoasa, mai curand pe biciclete off-road (sau MB). Fraza cheie, care mi-a confirmat acest lucru este urmatoarea: „Cauciucurile sunt de all terrain, mai mult pentru off road, grip-uri mari”, explică Victor Guliciuc.” „Trebuie să ştii ce vrei să faci cu bicicleta aia, cât de tehnic vrei să fii sau cât de aventuros vrei să fii. Şi după aceea în funcţie de buget, bineînţeles”, spune Victor Guliciuc, instructor de mountain bike.” Cand il auzi pe acest individ, daca nu ai citit titlul articolului, poti avea impresia ca vorbeste despre vreun sport extrem: rafting, tiroliana sau parapanta, pentru care trebuie sa fii aventuros. Pentru oameni ca el, bicicleta nu e nimic mai mult decat o jucarie sterila, o fitza de weekend.

SAM_5058-copy

Biciclete in Olanda. Nu sunt destinate performantei, doar transportului. Oameni normali, de pe strada. Observam pozitia verticala a corpului.

picture-338

Biciclistul roman e mai mult un fel de alpinist. Si observam pozitia ghemuita pe ghidon, tipica bicicletei de trekking.

Vor fi crescut vanzarile de biciclete in Romania, dar comparati imaginile de mai sus intre ele: la noi bicicletele sunt folosite la ceva gen alpinism, deci CU TOTUL altceva decat in vest, si decat ar trebui. E vorba de mersul prin paduri, in trek-uri diverse. Ca urmare, e mai mult vorba de un fel de sport extrem, practicat in grup, hat in afara oraselor, departe de poluare si trafic. Deci, oamenii respectivi nu merg cu bicla prin trafic, iar datorita absentei bicicletelor in trafic, mediul sufera, traficul din oras ramane congestionat; aerul plin de noxe; poluarea ramane neschimbata, desi teoretic pe hartie, in tarile unde sunt multe biciclete poluarea ar trebui sa scada. DAR in Bucuresti NU scade poluarea, pentru ca posesorii de biciclete aleg in majoritatea lor sa foloseasca bicicleta doar in afara oraselor, departe de noxe, preferand masina pentru a se deplasa „printre betoane”. Acesti biciclisti de duminica ignora lectia olandeza, a mersului cu bicicleta prin trafic care reduce poluarea si descongestioneaza traficul; si in schimb aleg sa se duca la plimbarele sterile de agrement. Pe urma se ratoiesc la mine ca niste tate „cum adica, sa merg eu printre betoane?”.

Eu nu stiu daca in occident se fac concursuri de bicicleta off-road. Probabil ca se fac. Dar cred ca oamenii de rand nu se inghesuie ca disperatii sa participe la concursuri prin padure. Motivul? Sunt prea obositi de la mersul cu bicicleta prin oras. Ei au o misiune de indeplinit, au indatorire civica si fata de mediu. Noi romanii nu prea avem indatoriri sau constiinta civica. Zicala noastra nationala e „nuoi sa fim sanatosi…”.

O alta problema e ca nu exista acea „siguranta prin numar” care apare in momentul cand in trafic sunt mai multi biciclisti, si numarul de accidente de bicicleta scade. Cu cat sunt mai multi biciclisti in acelasi timp in trafic, cu atat siguranta lor creste, acordandu-si unii altora un fel de protectie prin numar. Dar acest fenomen al sigurantei prin numar NU apare in Bucuresti din cauza celor care au bicicleta, dar aleg s-o foloseasca doar in afara orasului.

ttp://en.wikipedia.org/wiki/Cycling_in_Amsterdam

Acest site si mai ales filmuletul (din partea de jos) arata cam cum se prezinta mersul pe bicicleta in vest. Tot ce vezi sunt mii si mii de biciclete simple, de oras, nu prea scumpe. Consider prin prisma propriei experiente ca nu ai CE sa cumperi pentru oras altceva decat City bike. NU. AI. Nu ai ce face in oras cu „gripuri”, schimbatoare de viteze complicate de 50 de trepte, foi, aparatori de noroi dintr-acelea de raliu (unele nu au deloc!), frane pe disc sau alte jucarele de „adventure” care mie personal, mergand in oras, nu imi trebuie.

Am vazut prin oras un biciclist in trafic, desigur duminica. Ploua si avea spatele acoperit de apa cu noroi. Probabil bietul imbecil iesise la plimbarica uzuala de duminica, si il prinsese ploaia. Avea bicla de off-road, dar surpriza, nu avea aparatori de noroi. Avea o dara imensa de noroi pe tot spatele, pana in cap.

Unii spun aparent pe buna dreptate: „am bani, iau ce bicicleta vreau. Nu este problema ta ce imi iau eu de la magazin.” Da, asa este. In principiu nu este problema mea. Dar exista un „dar”. Cei care isi cumpara bicle de tip MB/offroad transmit celor de pe strada ideea ca biciclismul e un sport extrem, de elita. Cu echipament complex, cu scule complicate, mult peste puterea lui de intelegere. Deci cand trenderii isi iau biciclete de elita cu echipament scump si inutil, fac un rau pentru ca descurajeaza oamenii din a-si lua biciclete simple, avand impresia ca e ceva gresit in asta. Or, scopul nostru al biciclistilor este sa incurajam biciclismul de masa prin oras prin trafic. Nu sa descurajam oamenii. Nu sa ne spargem in figuri. Nu de-asta mergi cu bicicleta. Snobismul acestora, deci, ne afecteaza pe toti. Crearea acestei imagini de sport de elita se propaga mai departe, si se raspandeste ideea ca bicla e exclusiv pentru mers prin padure sau in parc. Ceea ce duce la crearea unei imagini excentrice a comunitatii de biciclisti, ca fiind un grup de sportivi extremi, ceea ce nu poate fi decat daunator. De obicei si anturajul are un rol, pentru ca acolo se promoveaza ideea ca daca nu esti biciclist de padure, nu esti cool.

Ca o mentiune, am fost la Decathlon si m-am uitat printre bicle. Acest magazin nu vinde City Bike adevarate, ci doar unele care par City dar nu sunt. Daca ar fi sa fac un tabel cu cerinte minime pentru City Bike, multe bicle de la Decathlon ar pica testul. Printre cerinte ar fi: sa aiba roti mari si subtiri, aparatori simple de noroi, cos, far si stop, saua tb sa fie lata si comoda, sa stai pe ea; nu ingusta si incomoda, pentru pedalat la curse; nu e nevoie de viteze, nici de foi sau frane pe disc (astea sunt chiar de ‘luat ochii’). Ma bate gandul sa fac un filmulet sa descriu biclele din Decathlon, asa-zise de oras. Nu au nici jumatate din cerinte. Multe au schimbator de viteze complicat cu 30 de viteze, dar nu au cos: ce faci in Bucuresti cu 30 de viteze, urci pe Himalaya? Si fara cos, ce duci cu ea? Macar au aparatori de noroi, recunosc.

In Occident se folosesc City bike simple, fara viteze, usor de intretinut, fara paguba daca ti-o fura cineva. Fara „all terrain, mai mult pentru off road, grip-uri mari”, echipament scump de „adventure” si concursuri gen Marea Evadare. Probabil ca dintre miile de biciclisti vestici, majoritatea nici nu stiu ce e un grip… Acesta ramane un termen pentru „profesionistii bicicletei” de padure de la noi, Bucurestiul fiind probabil ultima capitala din Europa la capitolul mersul pe bicicleta. Noi nu avem mers pe bicicleta in oras, (e aproape zero, sa fim realisti- nu vorbesc de parc) dar in schimb avem multi „trenderi” cu „gripuri” „aventurosi” care nu merg decat in afara orasului sau se duc cu bicla suita pe masina duminica in Herastrau.

http://en.wikipedia.org/wiki/European_city_bike

Sigur, unii vor spune ”Olandezii au piste, si noi nu avem”. Asa e, dar cum am ajuns de la a nu avea piste, la a fugi in provincie cu biciclete off-road? Poti sa nu ai piste, dar poti foarte bine sa mergi in oras, pe drumurile publice, dupa cum foarte bine prevede Codul Rutier.

Am intrat special intr-un magazin de biciclete din Bucuresti -cel din imagine- si nu aveau decat biciclete de alpinism. Pretul mediu e de 4500 ron. S-a pierdut poza cu etichetele, dar atata costau. Nu vedeai nimic in magazin in afara de asta. Primul lucru de observat de la 5 metri sunt rotile groase, de munte, cu care nu prea ai ce face in oras. Pe vremuri, magazinul respectiv avea si city bike, dar acum au renuntat cu totul si s-au axat pe -probabil- singurul lucru care se cere, off-road-ul. Si pe service-ul banos $$ aferent. Ca ofera si service. Mai vezi cate o bicla off-road demontata complet -ca de, alpinismul e profitabil; pentru vanzatori.

21082014602

Biciclete off road, unicul tip de bicla din magazin. Rotile sunt groase ca de jeep, pentru off road. Saua e ingusta pentru pedalat de performanta. Viteze cat cuprinde.

Mai sunt si vanzatorii de biciclete de la noi. Sunt niste trenderi cu fitze si pretentii, par mai curand niste ‘dudes’ care vand echipamente de Formula 1, decat biciclete. Au si un limbaj plin de neologisme cand vorbesc intre ei. Am fost la ei sa-mi faca un reglaj, si i-am auzit vorbind intre ei. Iti trebuie translator sa intelegi ce spun. Nu mai spun ce atitudini au. Probabil ca, daca un cumparator ar cere ceva simplu de oras, vanzatorul-trender ar face o figura acra si i-ar intoarce spatele plin de dispret.

Piata accesoriilor: Cel putin la magazinele de acest gen, nu gasesti un cos de bicicleta normala city. Nu au. Au in schimb toate accesoriile posibile pentru off-road. Am cautat luni de zile un cos „de spate” si nu am gasit. Nu au nici cos de fatza cum trebuie, daramite de spate. Sa nu spuneti ca nu ma afecteaza si pe mine faptul ca 90% din biciclisti cumpara bicle de padure. Din cauza orientarii spre off-road, nu gasesti piese decat pentru acest segment. Segmentul city e subdezvoltat din cauza lipsei de cerere.

Echipamentul auxiliar de off-road este si foarte profitabil pentru vanzatori. E foarte scump si complex. Bidon cu apa, costum, pernute speciale absorbante de pus sub fund pentru drum lung; ochelari, rucsac de firma desigur, aparatori de noroi din acelea de raliu, incaltari speciale, ceas de cronometrare, poate si cotiere, plus o gramada de piese metalice ciudate si furci pe care nu reusesc sa inteleg unde si le-ar putea baga respectivii ‘dudes’. (intre timp, orasul geme de poluare, dar ei au super scule de vanzare pentru padure). Dai 1000 de euro pe bicla, si pe urma dai cate 500 de euro si pe echipamentul aferent. De, alpinismul costa! M-am jenat sa-i fac o poza unui biciclist super echipat de off-road care „se accesoriza” duminica. Arata a extraterestru, cu ochelari fumurii, casca, costum din acela lucios  si toate jucarelele. Omul studia ce bidon sa-si ia, Isostar sau din care o mai fi. Avem extraterestri din astia profesionisti intr-ale bicicletei, dar nu avem (cu adevarat) mers cu bicicleta in Bucuresti. Operatia a reusit, pacientul a decedat. Iar noi murim cate putin zi de zi, de la noxe. Ca de, probabil, domnul respectiv, de luni  pana vineri merge cu gipanul la birou…

Ceea ce intriga e ca acest snobism, acest elitism de mahala, vine in contrast violent cu mediocritatea absoluta pe care o putem vedea in dreptul Romaniei, in toate domeniile: nu avem 1 inventie majora in istorie, nu avem 1 mare cercetator, nu avem 1 premiu Nobel, 1 marca economica de renume, 1 trupa de muzica recunoscuta international sau orice altceva cat de cat valoros. Suntem la pamant. Poporul roman e de o sub-mediocritate sinistra! Mediocritatea e de-a dreptul impinsa spre ridicol de faptul ca singurul cetatean roman care a luat un premiu Nobel este un etnic german, Hertha Muller (pe care in mod patetic multi disperati incearca s-o faca romanca). Toata aceasta statistica contrasteaza cu elitismul feroce si grandomania patologica pe care il manifesta fiecare cetatean roman cand vine vorba sa isi cumpere lucruri. Probabil psihologic, incercam sa compensam pentru lipsa de valoare, cumparandu-ne lucruri scumpe.

Si totusi de ce majoritatea biciclistilor se duc in afara orasului pe trasee off-road?

1.  Nepasarea romanilor fata de mediu. Sa fim cinstiti cu noi insine. In Romania mediul e ultimul pe lista de prioritati. De fapt, aici e nodul gordian. Cum graitor spunea cineva aici pe blog, „eu merg cu bicicleta sa ma distrez”. Nu merg sa reduc poluarea, merg sa ma simt bine. Spre deosebire de francezi/germani/olandezi, romanilor NU le pasa de mediu, ci de propria placere. Nu au spirit civic. Bucurestiul are probabil cel mai mic numar de biciclisti in trafic din Europa, e super-poluat; dar probabil e fruntas la „trenderi” si la concursuri la padure.

2.  Socializarea. Partea importanta e ca snobii care cumpara biciclete scumpe au ca scop nu doar sa le foloseasca, ci mai ales sa aibe un raspuns picant la indemana cand sunt intrebati „de unde ti-ai luat-o?” si „cat a costat”.

3. Snobismul. Snobismul caragialesc al provincialului. Faptul ca in vest, olandezii au biciclete city ieftine e din cauza ca ei nu se impiedica de aparente. Pentru roman, olandezii sunt doar niste sarantoci inferiori care sunt fraieri ca nu isi iau „scule”ca el. La fel procedam si la masini: avem in Bucuresti masini mai bune decat in Franta sau Anglia. Da, poate ca occidentalii nu au biciclete off-road de mii de euro; poate  ca bicicletele lor sunt city bike simple, vechi, roase, peticite si uzate. Am vazut bicle in vest, rezemate de gard, care i-ar face scarba snobului roman, care ar scuipa pe asfalt si ar merge mai departe. Da, dar ei chiar MERG pe bicicleta prin oras si chiar au aer curat. Noi ramanem cu elitismul de mahala, cu noxele si cu trenderii din padure, zestrea noastra meritata.

Mentionez o carte pe care am cumparat-o recent si care pare a fi scrisa de… mine… cuvant cu cuvant. Se numeste „De ce e Romania altfel” de Lucian Boia. Cartea este de istorie si critica dur tarele romanilor. Unul dintre capitole se numeste „Apatia la romani”. Daca as putea sa inserez tot capitolul aici, s-ar potrivi perfect cu „nepasarea romanilor fata de mediu”, care e tot o forma de apatie.

Ca o nota usor amuzanta: ma duceam cu bicicleta la piata duminica, si am fost claxonat de un tip care avea bicicleta off-road pe masina, aflat probabil in drum spre parc. Ar fi titlu demn de Times New Roman: „Sofer cu bicicleta pe masina, loveste un biciclist!”. Ca la romani.

Posted in bicicleta urbana | 6 comentarii

Inclinatia panourilor solare

Am ajuns la o concluzie legata de panourile solare. Regula uzuala este ca panourile se monteaza la o inclinatie de maxim 45 de grade; ori acest lucru e profund gresit. Unghiul de 45 de grade e optim doar pentru septembrie si martie. Septembrie e o luna cam de vara, deci nu ma prea ajuta sa am maxim de aport termic in septembrie, cand lumea inca mai merge la plaja iar apa calda e din belsug. As vota pentru lunile cu adevarat grele dpdv termic, octombrie-noiembrie si februarie-martie. La inclinatia de 45 de grade, nu avem un unghi prea favorabil in aceste luni la care fac referire. Pentru aceste perioade reci, unghiul favorabil ar fi de 55 grade.

Toata lumea stie in principiu, dar nu este poate indeajuns constientizat:  faptul ca soarele se gaseste la inaltimi substantial diferite, functie de anotimp.

SunAltitude

Desi ati putea crede opusul, vara nu am nevoie de atat de multa expunere a panourilor, pentru ca soarele e abundent, si apa calda este mai multa decat trebuie. Vara in nici un caz nu vreau mai MULTA lumina pe panouri, dimpotriva: vreau mai PUTINA. Aici e problema cu panourile solare: vara ai apa calda prea multa, in schimb in restul anului, cand chiar ai nevoie, nu ai mare lucru.

http://www.centrale-termice.ro/Baxi/Manual-Selective-System.pdf

Acest manual recomanda inclinatia de 30-4o de grade. Nu stiu detaliile tehnice ale acestei limitari la 45 grade, poate este ceva mecanic, asta nu cunosc. Dar strict ca insorire si aport termic, a monta un panou la 30-40 de grade e o aiureala, pentru ca vei avea supraincalzire in iulie-august, cand oricum apa calda e abundenta, iar in noiembrie nu vom avea nici un strop.

Eu personal, pe viitor voi cauta (pe cat posibil) un model de panou care sa poata fi montat la o inclinatie de 55 grade, ca sa fie mai curand perpendicular pe soarele de octombrie-noiembrie. Asa ar trebui asezat: pentru a beneficia de soare in mod optim. Inca un avantaj: iarna, din cauza unghiului mare, zapada va tinde sa cada/alunece mai usor (de pe panourile de tuburi vidate), si le va elibera mai repede pentru a primi radiatia solara.

In concluzie, dpdv al insoririi, in Romania panourile solare ar trebui orientate la 55 de grade, nu la 45 de grade cum se crede, pentru a contracara dificultatile specifice climei noastre.

Posted in jurnal de casa | Lasă un comentariu

Bicicleta si parcul

http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14759389-lupta-dintre-masini-biciclisti-strazile-din-bucuresti-cate-accidente-avut-loc-capitala-nu-face-primaria-pentru-rezolva-problema.htm

Din tot articolul, m-a interesat un paragraf: „…Mirela spune ca, imediat ce se va face bine, va merge din nou pe doua roti: „Cel mai mult m-a deranjat reactia oamenilor care imi spuneau ‘Ce ai cautat cu bicicleta pe strada? Trebuia sa stai pe trotuar sau in parc’…”

E exact mentalitatea cu care ma lupt eu zi de zi. Bicicleta e privita de boul de rand ca fiind un mijloc de agrement, pe care nu e nevoie si nici nu e bine s-o folosesti decat in parc. Ca urmare, nu vad biciclisti in trafic zi de zi. Vad in schimb in fiecare weekend un adevarat exod de biciclisti in parc. Se duc acolo sa se distreze, pentru ca ei considera ca numai la asta e buna bicicleta. Nicidecum nu s-ar aventura in trafic cu bicla, sa mearga la servici. Nu. Dansii merg in trafic cu masina. Am vazut de 1 mai numerosi soferi cu biciclete pe portbagaj. Se poarta si asta. In general, parca romanii tin mortis sa arate Europei ca ei folosesc bicicleta in ORICE alt fel decat se practica in Vest. Ocolesc deliberat utilizarea bicicletei in rolul pe care il are in tot restul Europei: ca mijloc de transport. Ba chiar ii mai si agreseaza verbal pe cei care nu sunt de aceeasi (idioata) parere cu ei.

Ca o nota separata, eu nu merg pe bicicleta nici pana la colt fara casca. In plus, ca sofer, cred ca un curs de legislatie rutiera ar trebui urmat de toti participantii la trafic. E foarte folositor, si ajuta sa identifici situatii periculoase mult in avans. De obicei, o bicicleta urbana cu pozitie inalta ajuta in a te face vizibil. Vizibilitatea e principala metoda de aparare. Nu stiu daca persoana din articol a gresit in vreun fel, probabil ca nu. Totusi, in trafic nu trebuie sa fim rigizi, si trebuie sa acceptam si mica tocmeala, ca e vorba de sanatatea noastra.

In tot cazul, tergiversarea primarului Oprescu in ce priveste pistele de biciclete incepe sa semene tot mai mult cu neglijenta criminala. Ma intreb cand si daca va catadicsi Oprescu sa construiasca piste reale de bicicleta, nu glumele proaste de pana acum. Intre timp, biciclistii de parc din Bucuresti se pregatesc fericiti de Marea Evadare, o alta frectie la piciorul de lemn, care „ajuta” la descongestionarea traficului la fel ca si mersul cu bicicleta prin parc.

Posted in bicicleta urbana | Lasă un comentariu

Piste pe carosabil

http://www.evz.ro/detalii/stiri/oprescu-nu-mai-face-piste-de-biciclete-pe-carosabil-motivul-soferii-nu-sunt-civilizati-1027663.html

1. Un lucru e clar: Oprescu chiar nu pricepe nimic cu privire la bicicleta. Oprescu nu a facut oare nici o vizita in Europa? Nu a vazut piste de biciclete pe carosabil? Pistele de bicicleta pe carosabil se gasesc in toata Europa. E orb?

2. Am impresia ca exista o confuzie in capul unora. Aceste piste nu se vor mai „infrunta” cu un numar imens de masini. Numarul de masini va fi mai mic. De ce? Oamenii pot merge la servici pe aceste piste in conditii sigure. Ca urmare, multi isi pot lasa masina acasa. Logic, numarul de masini din trafic va scadea cu anumit procent, initial mic, dar ulterior tot mai mare. Ca urmare, si pericolul de impact va scadea. E simplu. La capatul acestui proces de crestere a numarului de biciclisti utilitari (adica la servici, nu de plimbare) se poate ajunge, ca in cazul unor orase mari din Europa, ca numarul de biciclete sa fie egal cu cel a masinilor, pentru ca nr. de biciclete creste, iar cel de masini scade. E simplu de tot: daca torni dintr-un vas apa in alt vas, unul se goleste, iar celalalt se umple. Vasul-sursa nu ramane plin, ci scade simtitor. Ca prin farmec, masinile „devin” biciclete, iar strazile se mai golesc de masini, si devin mai aerisite si mai prietenoase. Intr-o astfel de situatie, pericolul de impact ajunge neglijabil.

3. Multi se gandesc, poate: „de ce imi trebuie pista de biciclete pe carosabil? Eu oricum merg cu bicla doar pana in parc.” Ei, acesti oameni trebuie sa inteleaga ca gresesc abordarea. Bicicleta este mult mai valoroasa de atat. Cu bicicleta putem merge la servici, la cumparaturi. Multi se gandesc ca bicicleta e numai pentru mers prin parc. Dimpotriva, parcul nu e bun pentru biciclete, pentru ca aleile din parc sunt deseori inguste si e pericol de impact cu pietonii.

4. Prioritatea in oras a trebui sa fie urmatoarea: pietoni; transport in comun; bicicleta; automobil. Nu exact invers, cum e la noi.

Posted in bicicleta urbana | Lasă un comentariu

Amprenta de carbon

http://www.energyonline.ro/2013/01/14/cererea-de-petrol-din-europa-se-afla-la-minimul-ultimilor-20-de-ani/#more

Acest articol imi confirma ceea ce eu stiam in mare masura: in Europa tendinta este sa scada poluarea si consumul de carburant. Cel mai probabil, la noi in Romania e in crestere.

Mare parte a populatiei in orasele Europei foloseste bicicleta, ca un mijloc de transport. Nu pentru datul prin parc sau trekking. Oamenii merg cu ea la job, merg cu ea la cumparaturi. Ceea ce e remarcabil, e ca acest mod de folosire a bicicletei nu vine numai „de sus”. Nu statul impune bicicleta. Oamenii impun bicicleta. Important in Europa e faptul ca omul de rand, cetateanul, vrea cu adevarat sa mearga cu bicicleta in mod ecologic, vrea sa ajute mediul. Degeaba ar forta statul, daca oamenii nu ar vrea nu s-ar face nici un fel de economie.

Cu timpul, daca fiecare isi face partea lui de contributie, se poate reduce masiv consumul de carburant de ansamblu al societatii. Acest lucru se poate face prin micsorarea asa-numitei amprente de carbon. Fiecare om are o amprenta de carbon. Se poate calcula. In ecuatie intra multi factori, dar cel mai important este mijlocul de transport folosit. Practic, o persoana care detine o locuinta eficienta termic si se deplaseaza majoritar  cu transportul in comun/bicicleta are o amprenta de carbon mica, din capul locului. Pe langa aceasta, mai conteaza si ce regim de viata avem, alimentatia, sursa de incalzire a locuintei etc. Europeanul de rand este un cetatean constient de amprenta de carbon in general, si la nivel european exista o preocupare vie in sensul reducerii amprentei. Amprenta si-o poate oricine calcula, pe site-uri diverse.

Posted in bicicleta urbana | Lasă un comentariu