Cainii comunitari…

1. Cainii vagabonzi „comunitari” reprezinta o problema majora pentru cetatenii Capitalei. Bucurestiul ar trebui sa gaseasca o solutie pentru a-i indeparta de pe strazi si trotuare, odata pentru totdeauna; desigur prin mijloace pasnice. Pasnice dar ferme. Cainii comunitari sunt un pericol, sunt niste animale eminamente teritoriale si deci agresive, care dispun de mijloace de lupta eficiente contra oamenilor fara echipament de protectie, mai ales cand actioneaza in haita.

2. Dpdv al biciclistilor, cainii sunt inca si mai periculosi. Daca pentru un pieton oarecare, a fi inconjurat subit de o haita de 8-10 „Caini comunitari” (CC) plini de  colti si de hormoni, este o situatie neplacuta, atunci trebuie sa stiti ca pentru un biciclist prins in acelasi fel, situatia este mult mai grava. De pe bicicleta nu ai cum sa te aperi. Te ataca repede, din lateral, si nu ai nici timp sa reactionezi pentru ca animalele au suficienta inteligenta sa atace cumva din spate, prin surprindere.

3. Multi dintre militantii de genul Cutu-Cutu, care le iau apararea cainilor, ignora niste fapte evidente. Multe fetite pe diverse site-uri repeta o expresie stereotipa: DACA TE PORTI FRUMOS CU EI, EI NU TE VOR MUSCA. Ei percepca pericol o bicicleta aflata in miscare si pe conducatorul ei. Daca mergi pe bicicleta, si iti vezi de treaba, chiar si daca mergi incet, ei te ataca. Nu m-am purtat urat cu nici un caine, dar cand sunt pe bicicleta, el percepe viteza ca pe o amenintare indiferent daca eu ma „port frumos”. Pentru un pieton pe jos, o solutie e sa vorbeasca cu animalul, sa incerce sa-l imblanzeasca. La o viteza medie de 15 km/ora, nu poti sa faci conversatie cu nimeni si nici cainele nu sta la vorba cu tine.

Tot mai mult in drumurile mele cu bicicleta, intalnesc CC si daca initial ma descurcam cu spray-ul cu piper, acum am inceput sa evit anumite zone ale orasului din teama. Ca in orice oras european, a ocoli cartiere intregi ale orasului de teama cainilor e ceva cat se poate de „firesc si de cotidian”. Serios: e foarte greu sa te aperi cu spray-ul contra unei haite numeroase care te inconjoara.

Ca o nota secundara despre psihologia cainelui: Niste persoane m-au linistit spunand ca CC nu ataca omul de pe bicicleta ci doar il irita roata de la bicicleta. Ca urmare, am si testat. Am mers pe B-dul Magheru (prin centru) toamna trecuta si am fost atacat de un caine, fugind pe langa mine in lateral. Nu am vrut sa opresc, si cu precautie am continuat sa merg, urmarind sa vad PE CINE va ataca CC: roata sau piciorul meu? Evident ca am constatat ca NU avea nici o legatura cu roata „care il irita”, ci singura tinta a fost piciorul meu, pe care imediat l-am eschivat si am scapat fara probleme. Ca o concluzie, psihologia cainelui e clara: CC sunt agresivi cu oamenii, nu ii irita doar bicicleta.

As vrea sa vad facandu-se ceva contra CC. Dar din pacate, e foarte greu, mai ales din cauza persoanelor care apara CC. Hingherii sunt impiedicati sa-si faca treba de astfel de oameni, totul de dragul unei iluzii a moralitatii si pe baza unei ipocrizii cumplite.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în bicicleta urbana. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cainii comunitari…

  1. vandertassel zice:

    Mda… Deci… Am aprobat comentariul doar ca exemplu de fel necivilizat si needucat de a comunica… Pe langa ton, nimic din ce spui tu nu e corect. Dar in ordine: 1. Atitudinea… Ca te dai tu psihanalist cu mine… Atentie cu jignirile si cu ghicitul vietii mele… Ce faci tu se numeste atac la persoana si tine de lipsa de educatie… Eu cand spun ceva nu ma refer direct la interlocutor, ci spun o idee pertinenta, ceea ce nu pot spune despre „tine” apropo ce zice de dvs? Ca nu am facut armata impreuna, si crede-ma, in „viata reala” dincolo de anonimat, nu ai avea curaj sa imi vorbesti cu „tu”…. A sta sa imi ghicesti mie psihologia.. Cine te crezi, tovarase? Am crescut impreuna? Daca da, nu mi te amintesc… Nu crezi ca a sta sa te „iei de mine” ca persoana e cam… golanesc? Hm? Te-a rugat cineva sa imi faci mie istoria? Mai usor si cu vehementa, si numarul de semne de exclamare. Respectul de celalalt, cei 7 ani amice, tocmai am scris ceva parca cu piramida lui Maslow, te rog, daca poti sa dai vreun raspuns civilizat, bine, daca nu, mai bine las-o, ca nu mai aprob comentarii de genul asta. Respectul de ceilalti e o „nevoie” superioara si oameni nu o au, ceea ce arara cat de evoluati sunt. Practic lipsa de respect te plafoneaza jos de tot in piramida lui M. 2. Chestia cu traversatul…. Tu imi explici ca o solutie e sa ma OPRESC DIN MERS si eventual sa TRAVERSEZ…. Nu stiu cat stii tu despre mersul cu bicla- dar pentru un biciclist sa traverseze un bulevard e un timp, un efort, nu ca si cu masina. Cu masina nu e mare lucru, inseamna 1 minut- 2 sa ocolesti pe o strada laterala sau ceva. Cu bicla inseamna un ocol de 5-10 minute. Si sa fac chestia asta de cate ori gasesc o haita agresiva? Si sa faca asta toti biciclistii din Bucuresti. E absurd. E gresit ca tot ce spui. 3. „Eu cred ca tie iti este frica de caini in general si ai ajuns sa ii urasti!! ” Ti-au ajuns semnele de exclamatie. Nu suntem la mahala aici. Nu am spus nimc de ura. Am spus ceea ce cred eu ca trebuie facut, daca ti s-a parut ca suna a ura, te inseli, esti pe langa, rau de tot. Rau de tot. Aratura. E parerea ta, si ca si celelalte „opinii” ale tale, indiferent cate semne de exclamare ai pune, sunt tot niste fantezii. 4. „Ai sa observi ca acestia se opresc si pleaca, daca te impui cu autoritate asupra lor! Crede-ma functioneaza! ” Poate mai putin condescendent daca ai fi? Fara sa dai lectii? Ai incercat? Crede-ma functioneaza. 5. Nu ai ce lectii sa imi dai tu mie. Nu faci decat sa ma enervezi. Tot ce ai scris ma jogneste si enerveaza, nimic nu e argumentat. Nu ma convingi sub nici o forma. Fara argumente nici nu ai cum. 6. Tu vrei sa ma convingi ca eu trebuie sa ma schimb functie de niste caini. Eu am umblat prin Europa. Nicaieri nu exista caini. Pare de domeniul grotescului cum e la noi, ca e un caine la fiecare 10 metri. Europa e un exemplu suficient de convingator. E mare, si e langa noi. Ma indoiesc ca o sa convingi vreodata pe vreun european ca prezenta cainilor vagabonzi pe strada e utila! Daca vrei sa ma convingi pe mine ca e bine sa ma strecor printre caini, chiar e inutil, nu vei reusi niciodata; aici sunt multe semne de exclamare, sa fiu clar!!!!!!!! 7. Am experienta suficienta cu cainii, si un lucru e clar pt mine: cand mergi pe jos, incet, cainii nu sar la tine tot timpul. Mult mai des sar daca esti pe bicicleta, pentru ca VII IN VITEZA. La fel si daca alergi! De-asta, cainii sunt o problema si pentru joggeri. In Occident, oamenii fac jogging in masa, pe cand la noi nu vezi decat in zone mai sigure, fara caini. Viteza e totul: daca vreau sa trec ok pe langa un caine, merg incet, ca pieton, „la pas”, pentru ca viteza e problema. Eventual dat jos de pe bicicleta, ce sa fac. Viteza ii sperie. Intreaba pe oricine, cainii sunt mai predispusi sa sara la biciclist sau la un om care alearga decat la pieton; mai intreaba, si foloseste creierul din dotare, ca e simplu… De aceea, biciclistul e mai in pericol decat pietonul la pas. Nu am mai mentionat in articol chestia asta pentru ca nu mi-am inchipuit ca pe cineva nu il duce capul in asemenea hal. 5. „Pun pariu ca nu ai crescut printre caini, sau ca in viata ta la un moment dat ai fost agresat de acestia, si chiar parintii tai te-au educat asa( “nu pune mana pe caine ca e murdar!”, ” e cah”” auzi stii ce? ia mai… ia-ti lectiile tale de psihologie si valea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s