De ce bicicleta off-road si nu cea de oras?

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stil+de+viata/Piata+vanzari+biciclete+Romania

Am vazut acest titlu si la prima vedere, m-am bucurat. Din pacate, lucrurile la noi continua sa ma dezamageasca. E adevarat, piata bicicletelor e in crestere, dar este o crestere nesanatoasa, mai curand pe biciclete off-road (sau MB). Fraza cheie, care mi-a confirmat acest lucru este urmatoarea: „Cauciucurile sunt de all terrain, mai mult pentru off road, grip-uri mari”, explică Victor Guliciuc.” „Trebuie să ştii ce vrei să faci cu bicicleta aia, cât de tehnic vrei să fii sau cât de aventuros vrei să fii. Şi după aceea în funcţie de buget, bineînţeles”, spune Victor Guliciuc, instructor de mountain bike.” Cand il auzi pe acest individ, daca nu ai citit titlul articolului, poti avea impresia ca vorbeste despre vreun sport extrem: rafting, tiroliana sau parapanta, pentru care trebuie sa fii aventuros. Pentru oameni ca el, bicicleta nu e nimic mai mult decat o jucarie sterila, o fitza de weekend.

SAM_5058-copy

Biciclete in Olanda. Nu sunt destinate performantei, doar transportului. Oameni normali, de pe strada. Observam pozitia verticala a corpului.

picture-338

Biciclistul roman e mai mult un fel de alpinist. Si observam pozitia ghemuita pe ghidon, tipica bicicletei de trekking.

Vor fi crescut vanzarile de biciclete in Romania, dar comparati imaginile de mai sus intre ele: la noi bicicletele sunt folosite la ceva gen alpinism, deci CU TOTUL altceva decat in vest, si decat ar trebui. E vorba de mersul prin paduri, in trek-uri diverse. Ca urmare, e mai mult vorba de un fel de sport extrem, practicat in grup, hat in afara oraselor, departe de poluare si trafic. Deci, oamenii respectivi nu merg cu bicla prin trafic, iar datorita absentei bicicletelor in trafic, mediul sufera, traficul din oras ramane congestionat; aerul plin de noxe; poluarea ramane neschimbata, desi teoretic pe hartie, in tarile unde sunt multe biciclete poluarea ar trebui sa scada. DAR in Bucuresti NU scade poluarea, pentru ca posesorii de biciclete aleg in majoritatea lor sa foloseasca bicicleta doar in afara oraselor, departe de noxe, preferand masina pentru a se deplasa „printre betoane”. Acesti biciclisti de duminica ignora lectia olandeza, a mersului cu bicicleta prin trafic care reduce poluarea si descongestioneaza traficul; si in schimb aleg sa se duca la plimbarele sterile de agrement. Pe urma se ratoiesc la mine ca niste tate „cum adica, sa merg eu printre betoane?”.

Eu nu stiu daca in occident se fac concursuri de bicicleta off-road. Probabil ca se fac. Dar cred ca oamenii de rand nu se inghesuie ca disperatii sa participe la concursuri prin padure. Motivul? Sunt prea obositi de la mersul cu bicicleta prin oras. Ei au o misiune de indeplinit, au indatorire civica si fata de mediu. Noi romanii nu prea avem indatoriri sau constiinta civica. Zicala noastra nationala e „nuoi sa fim sanatosi…”.

O alta problema e ca nu exista acea „siguranta prin numar” care apare in momentul cand in trafic sunt mai multi biciclisti, si numarul de accidente de bicicleta scade. Cu cat sunt mai multi biciclisti in acelasi timp in trafic, cu atat siguranta lor creste, acordandu-si unii altora un fel de protectie prin numar. Dar acest fenomen al sigurantei prin numar NU apare in Bucuresti din cauza celor care au bicicleta, dar aleg s-o foloseasca doar in afara orasului.

ttp://en.wikipedia.org/wiki/Cycling_in_Amsterdam

Acest site si mai ales filmuletul (din partea de jos) arata cam cum se prezinta mersul pe bicicleta in vest. Tot ce vezi sunt mii si mii de biciclete simple, de oras, nu prea scumpe. Consider prin prisma propriei experiente ca nu ai CE sa cumperi pentru oras altceva decat City bike. NU. AI. Nu ai ce face in oras cu „gripuri”, schimbatoare de viteze complicate de 50 de trepte, foi, aparatori de noroi dintr-acelea de raliu (unele nu au deloc!), frane pe disc sau alte jucarele de „adventure” care mie personal, mergand in oras, nu imi trebuie.

Am vazut prin oras un biciclist in trafic, desigur duminica. Ploua si avea spatele acoperit de apa cu noroi. Probabil bietul imbecil iesise la plimbarica uzuala de duminica, si il prinsese ploaia. Avea bicla de off-road, dar surpriza, nu avea aparatori de noroi. Avea o dara imensa de noroi pe tot spatele, pana in cap.

Unii spun aparent pe buna dreptate: „am bani, iau ce bicicleta vreau. Nu este problema ta ce imi iau eu de la magazin.” Da, asa este. In principiu nu este problema mea. Dar exista un „dar”. Cei care isi cumpara bicle de tip MB/offroad transmit celor de pe strada ideea ca biciclismul e un sport extrem, de elita. Cu echipament complex, cu scule complicate, mult peste puterea lui de intelegere. Deci cand trenderii isi iau biciclete de elita cu echipament scump si inutil, fac un rau pentru ca descurajeaza oamenii din a-si lua biciclete simple, avand impresia ca e ceva gresit in asta. Or, scopul nostru al biciclistilor este sa incurajam biciclismul de masa prin oras prin trafic. Nu sa descurajam oamenii. Nu sa ne spargem in figuri. Nu de-asta mergi cu bicicleta. Snobismul acestora, deci, ne afecteaza pe toti. Crearea acestei imagini de sport de elita se propaga mai departe, si se raspandeste ideea ca bicla e exclusiv pentru mers prin padure sau in parc. Ceea ce duce la crearea unei imagini excentrice a comunitatii de biciclisti, ca fiind un grup de sportivi extremi, ceea ce nu poate fi decat daunator. De obicei si anturajul are un rol, pentru ca acolo se promoveaza ideea ca daca nu esti biciclist de padure, nu esti cool.

Ca o mentiune, am fost la Decathlon si m-am uitat printre bicle. Acest magazin nu vinde City Bike adevarate, ci doar unele care par City dar nu sunt. Daca ar fi sa fac un tabel cu cerinte minime pentru City Bike, multe bicle de la Decathlon ar pica testul. Printre cerinte ar fi: sa aiba roti mari si subtiri, aparatori simple de noroi, cos, far si stop, saua tb sa fie lata si comoda, sa stai pe ea; nu ingusta si incomoda, pentru pedalat la curse; nu e nevoie de viteze, nici de foi sau frane pe disc (astea sunt chiar de ‘luat ochii’). Ma bate gandul sa fac un filmulet sa descriu biclele din Decathlon, asa-zise de oras. Nu au nici jumatate din cerinte. Multe au schimbator de viteze complicat cu 30 de viteze, dar nu au cos: ce faci in Bucuresti cu 30 de viteze, urci pe Himalaya? Si fara cos, ce duci cu ea? Macar au aparatori de noroi, recunosc.

In Occident se folosesc City bike simple, fara viteze, usor de intretinut, fara paguba daca ti-o fura cineva. Fara „all terrain, mai mult pentru off road, grip-uri mari”, echipament scump de „adventure” si concursuri gen Marea Evadare. Probabil ca dintre miile de biciclisti vestici, majoritatea nici nu stiu ce e un grip… Acesta ramane un termen pentru „profesionistii bicicletei” de padure de la noi, Bucurestiul fiind probabil ultima capitala din Europa la capitolul mersul pe bicicleta. Noi nu avem mers pe bicicleta in oras, (e aproape zero, sa fim realisti- nu vorbesc de parc) dar in schimb avem multi „trenderi” cu „gripuri” „aventurosi” care nu merg decat in afara orasului sau se duc cu bicla suita pe masina duminica in Herastrau.

http://en.wikipedia.org/wiki/European_city_bike

Sigur, unii vor spune ”Olandezii au piste, si noi nu avem”. Asa e, dar cum am ajuns de la a nu avea piste, la a fugi in provincie cu biciclete off-road? Poti sa nu ai piste, dar poti foarte bine sa mergi in oras, pe drumurile publice, dupa cum foarte bine prevede Codul Rutier.

Am intrat special intr-un magazin de biciclete din Bucuresti -cel din imagine- si nu aveau decat biciclete de alpinism. Pretul mediu e de 4500 ron. S-a pierdut poza cu etichetele, dar atata costau. Nu vedeai nimic in magazin in afara de asta. Primul lucru de observat de la 5 metri sunt rotile groase, de munte, cu care nu prea ai ce face in oras. Pe vremuri, magazinul respectiv avea si city bike, dar acum au renuntat cu totul si s-au axat pe -probabil- singurul lucru care se cere, off-road-ul. Si pe service-ul banos $$ aferent. Ca ofera si service. Mai vezi cate o bicla off-road demontata complet -ca de, alpinismul e profitabil; pentru vanzatori.

21082014602

Biciclete off road, unicul tip de bicla din magazin. Rotile sunt groase ca de jeep, pentru off road. Saua e ingusta pentru pedalat de performanta. Viteze cat cuprinde.

Mai sunt si vanzatorii de biciclete de la noi. Sunt niste trenderi cu fitze si pretentii, par mai curand niste ‘dudes’ care vand echipamente de Formula 1, decat biciclete. Au si un limbaj plin de neologisme cand vorbesc intre ei. Am fost la ei sa-mi faca un reglaj, si i-am auzit vorbind intre ei. Iti trebuie translator sa intelegi ce spun. Nu mai spun ce atitudini au. Probabil ca, daca un cumparator ar cere ceva simplu de oras, vanzatorul-trender ar face o figura acra si i-ar intoarce spatele plin de dispret.

Piata accesoriilor: Cel putin la magazinele de acest gen, nu gasesti un cos de bicicleta normala city. Nu au. Au in schimb toate accesoriile posibile pentru off-road. Am cautat luni de zile un cos „de spate” si nu am gasit. Nu au nici cos de fatza cum trebuie, daramite de spate. Sa nu spuneti ca nu ma afecteaza si pe mine faptul ca 90% din biciclisti cumpara bicle de padure. Din cauza orientarii spre off-road, nu gasesti piese decat pentru acest segment. Segmentul city e subdezvoltat din cauza lipsei de cerere.

Echipamentul auxiliar de off-road este si foarte profitabil pentru vanzatori. E foarte scump si complex. Bidon cu apa, costum, pernute speciale absorbante de pus sub fund pentru drum lung; ochelari, rucsac de firma desigur, aparatori de noroi din acelea de raliu, incaltari speciale, ceas de cronometrare, poate si cotiere, plus o gramada de piese metalice ciudate si furci pe care nu reusesc sa inteleg unde si le-ar putea baga respectivii ‘dudes’. (intre timp, orasul geme de poluare, dar ei au super scule de vanzare pentru padure). Dai 1000 de euro pe bicla, si pe urma dai cate 500 de euro si pe echipamentul aferent. De, alpinismul costa! M-am jenat sa-i fac o poza unui biciclist super echipat de off-road care „se accesoriza” duminica. Arata a extraterestru, cu ochelari fumurii, casca, costum din acela lucios  si toate jucarelele. Omul studia ce bidon sa-si ia, Isostar sau din care o mai fi. Avem extraterestri din astia profesionisti intr-ale bicicletei, dar nu avem (cu adevarat) mers cu bicicleta in Bucuresti. Operatia a reusit, pacientul a decedat. Iar noi murim cate putin zi de zi, de la noxe. Ca de, probabil, domnul respectiv, de luni  pana vineri merge cu gipanul la birou…

Ceea ce intriga e ca acest snobism, acest elitism de mahala, vine in contrast violent cu mediocritatea absoluta pe care o putem vedea in dreptul Romaniei, in toate domeniile: nu avem 1 inventie majora in istorie, nu avem 1 mare cercetator, nu avem 1 premiu Nobel, 1 marca economica de renume, 1 trupa de muzica recunoscuta international sau orice altceva cat de cat valoros. Suntem la pamant. Poporul roman e de o sub-mediocritate sinistra! Mediocritatea e de-a dreptul impinsa spre ridicol de faptul ca singurul cetatean roman care a luat un premiu Nobel este un etnic german, Hertha Muller (pe care in mod patetic multi disperati incearca s-o faca romanca). Toata aceasta statistica contrasteaza cu elitismul feroce si grandomania patologica pe care il manifesta fiecare cetatean roman cand vine vorba sa isi cumpere lucruri. Probabil psihologic, incercam sa compensam pentru lipsa de valoare, cumparandu-ne lucruri scumpe.

Si totusi de ce majoritatea biciclistilor se duc in afara orasului pe trasee off-road?

1.  Nepasarea romanilor fata de mediu. Sa fim cinstiti cu noi insine. In Romania mediul e ultimul pe lista de prioritati. De fapt, aici e nodul gordian. Cum graitor spunea cineva aici pe blog, „eu merg cu bicicleta sa ma distrez”. Nu merg sa reduc poluarea, merg sa ma simt bine. Spre deosebire de francezi/germani/olandezi, romanilor NU le pasa de mediu, ci de propria placere. Nu au spirit civic. Bucurestiul are probabil cel mai mic numar de biciclisti in trafic din Europa, e super-poluat; dar probabil e fruntas la „trenderi” si la concursuri la padure.

2.  Socializarea. Partea importanta e ca snobii care cumpara biciclete scumpe au ca scop nu doar sa le foloseasca, ci mai ales sa aibe un raspuns picant la indemana cand sunt intrebati „de unde ti-ai luat-o?” si „cat a costat”.

3. Snobismul. Snobismul caragialesc al provincialului. Faptul ca in vest, olandezii au biciclete city ieftine e din cauza ca ei nu se impiedica de aparente. Pentru roman, olandezii sunt doar niste sarantoci inferiori care sunt fraieri ca nu isi iau „scule”ca el. La fel procedam si la masini: avem in Bucuresti masini mai bune decat in Franta sau Anglia. Da, poate ca occidentalii nu au biciclete off-road de mii de euro; poate  ca bicicletele lor sunt city bike simple, vechi, roase, peticite si uzate. Am vazut bicle in vest, rezemate de gard, care i-ar face scarba snobului roman, care ar scuipa pe asfalt si ar merge mai departe. Da, dar ei chiar MERG pe bicicleta prin oras si chiar au aer curat. Noi ramanem cu elitismul de mahala, cu noxele si cu trenderii din padure, zestrea noastra meritata.

Mentionez o carte pe care am cumparat-o recent si care pare a fi scrisa de… mine… cuvant cu cuvant. Se numeste „De ce e Romania altfel” de Lucian Boia. Cartea este de istorie si critica dur tarele romanilor. Unul dintre capitole se numeste „Apatia la romani”. Daca as putea sa inserez tot capitolul aici, s-ar potrivi perfect cu „nepasarea romanilor fata de mediu”, care e tot o forma de apatie.

Ca o nota usor amuzanta: ma duceam cu bicicleta la piata duminica, si am fost claxonat de un tip care avea bicicleta off-road pe masina, aflat probabil in drum spre parc. Ar fi titlu demn de Times New Roman: „Sofer cu bicicleta pe masina, loveste un biciclist!”. Ca la romani.

Acest articol a fost publicat în bicicleta urbana. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la De ce bicicleta off-road si nu cea de oras?

  1. Neli zice:

    Ma simt putin insultata de treaba cu pegasu ca fiind de fita. eu am avut toata viata DOAR pegas si l-am cumparat din nou doar pt smplul fapt ca cel vechi, originalu, de oras, luat PT oras, s-a stricat iremediabil. Am facut upgrade, neinteresata de trend si hipstereala si fite sau ce va mai inchipuiti voi ca e, ci din pasiune pt marime (sunt migniona), latime, comoditate, viteza, si pt ce anume o folosesc: sa ma deplasez in oras oriunde + servici. Nu mi se pare ca daca vreau sa biciclesc pete tot si sa merg la servici se numeste ca fac parada, ci pt ca e PRACTICA. Sunt din fire o fiinta PRACTICA. Asta denota ca fac parada si-s o fotoasa? A dracu’ treaba.

    Nu mai insultati la gramada. E penibil.

  2. Manciu Romeo zice:

    Uite eu folosesc un MTB de firma care costa doar1400 de lei. Dar il prefer unui city bike din cateva motive.

    Greutate redusă.
    Versatilitate.
    Loc mai putin ocupat in casă caci nu o las pe scara blocului.
    Viteză de deplasare mai mare.
    Siguranța oferita la gropile din asfalt
    Folosesc cauciucuri cu crampoane pentru ca nu o las acasa pe timp de ploaie. Si chit ca ploua chit ca e uscat 25 km/h e viteza mea de deplasare. Sa te vad eu cu un city bike luand curbele de la noi cu viteza asta.

    MTB hardtail mi se pare bicicleta perfecta de oras in Bucuresti si in haosul din traficul nostru. E mai manevriera decat o cursiera sau un city bike e mai rapida decât un city bike. Ti -o spune un om care le-a încercat pe toate si cursiera si city bike si MTB atat full suspension cat si hardtail.

    Intradevar ai dreptate cu Pegas. Dar pentru mers la munca zilnic la 25 km făcuti minim in fiecare zi city bike e prea lentă. MTB ul e compromisul perfect. Plus ca e bun si pentru explorare. De exemplu vreau sa plec cu bicicletele la monumentul de La Straja. Daca as avea city bike pentru oras cursiera pentru sosea si MTB pentru explorări si cum si eu si sotia avem bicicleta te intreb unde pui 6 biciclete intr-un apartament de 2 camere.

    Iar de preturi sa fim seriosi iau exemplul meu MTB 26″ Focus (deci nu un no name) aluminiu 24 viteze frane Vbreak anul trecut m-a costat 1400 lei. Si am deja 7500 km făcuti. Costuri suplimentare o pereche de cauciucuri si cateva camere ca de mai faci si pene.

  3. Moroianu Oana zice:

    Imi place ideea de a folosi bicicleta ca mijloc de transport la servici , nu doar pentru distractie , dar ar putea face niste comentarii legat de asta .
    1) Nu toti au curajul sa pedaleze pe sosea , pe langa masini – pentru a scurta timpul de ajuns la servici ( in anumite zone nu sunt pasaje pietonale – ex. podul Basarab ) .Eu intru in panica daca o masina trece in viteza la mai putin de 1 m de mine. Nici pe trotuar nu este placut unerori , deaorece este foarte ingust sau sunt tone de masini parcate – e mai usor sa te strecori daca esti pieton.Probabil asta ar fi principalul inconvenient .
    2) Este imposibil sa faci cumparaturi sau sa cari bagaj voluminos ( ex o geanta si un laptop ) , uneori obligatorii la serviciul respectiv .Trebuie sa-ti iei haine de schimb , sau sa ai unele la servici – ( imi este greu sa cred ca poti pedala cu pantofi cu toc in picioare si cu fusta scurta tip creion ).
    Dezavantaje si avantaje mountain-bike –
    Saua cumplit de ingusta ( eu am schimbat-o ) . Este cumplit de greu sa inveti sa mergi pe ea , mai ales ca adult – Pozitia este ingrozitoare , te doare spatele , la fel si mainile – de la strans ghidonul . Daca nu stii cum sa stai cu fundul in aer , nu pe sea- ceva absolut normal la un incepator , ai dureri cumplite .Avantajul ar fi suspensiile – am talentul sa iau toate gropile si bordurile , e mangnific sa nu simt nici o zdruncinatura zdravana.
    Am ajuns in posesia unei MTB cand prietenul meu si-a achizitionat una mai buna – asa am ajuns sa fiu biciclista de week-end prin Bucuresti.Inca nu am curajul sa fac trasee lungi sau off-road .
    In general MTB sunt achizitionate pentru sport ( multi din posesori doar asta fac week-end de week-end ) – adica pleaca cu bicicletele pe munte . Valabil si pentru vacante – unde strabat un nr. impresionant de km.O parte din ei le folosesc si ca sa mearga la munca ( acolo unde este posibil )- de accea este vazuta o expozitie de MTB scumpe pe asfaltul Bucurestiului .
    De ce o bicicleta scumpa – pai , probabil ca la masina ( nu am si nici nu voi avea vreodata ) , dar cred ca este valabil – nu vrei sa dai banii pe piese de schimb si pe reparatii ulterior .O parte din posesorii de biciclete scumpe lucreaza in corporatii IT – unde salariile sunt peste 1500 euro , deci isi permit asa ceva , iar cei cu salarii mai mici au strans bani sa le cumpere – doar asta este pasiunea lor si merita tot efortul posibil , sau le-au cumparat SH , de la prieteni ( nu scrie pe ea ca este SH ) .
    Echipamentul nu este chiar asa scump daca o folosesti in oras, ca biciclista de week-end folosesc niste colanti normali si un tricou tip aerobic . Ambele costa sub 70 lei .Cred ca multi din cei care cumpara echipament scump chiar au nevoie de el , nu este doar de „fite „.Ca orice sport , necesita si echipament .

    Sper din suflet sa fie si la noi ca in Olanda ( sper de la anul sa pot merge cu bicicleta la munca – deocamdata ma antrenez – 20 km zilnic prin haosul din Bucuresti sunt destul de mult la inceput )

    • vandertassel zice:

      Da, pai sunt cam de aceeasi parere cu ceea ce apare in comentariul tau. Cateva mentiuni.

      1. Lipsa ‘curajului’. Eu merg prin trafic in mod curent, in medie cam 3-4 km mi se pare sustenabil. Putina lume tine cont de acest fapt, dar bicicleta are dreptul sa se afle pe strada EXACT ca si orice alt vehicul. Ai aceleasi obligatii cu masinile, dar si aceleasi drepturi. Eu am o ‘reteta’ de mers prin trafic, si cu exceptia unor bulevarde mult prea periculoase pe care le evit, ma descurc perfect. Secretul? Sa mergi cat de mult poti pe strazi linistite, iar unde nu se poate, si trebuie musai sa mergi pe bulevard, sa te comporti exact ca o masina: cu aceleasi reguli, obligatii si principii de deplasare; in plus, sa mergi lent si sa te faci vizibil. Alt detaliu: eu dialoghez prin semne cu soferii in situatiile mai delicate; imi manifest intentiile cand pot aparea confuzii; pe scurt ma port ca si cum as fi cu masina, o masina inghesuita in traficul din Bucuresti. Ajuta mult daca intelegi in detaliu regulile de prioritate si e foarte buna o oglinda retrovizoare. Alt mit e ca soferii din Bucuresti sunt lipsiti de toleranta si respect. Nu prea e asa: mereu ma surprinde cat de ok se poarta cu biciclistii; cand nu sunt prea stresati si au posibilitatea sa te ocoleasca o fac fara sa te claxoneze. Sigur ca bulevardele mari, pe zonele unde se prinde viteza, sunt de evitat.

      2. E un mit ca bicicleta daca e sub 1200 e ieftina si deci e proasta. Eu am o city-bike simpla de 800 ron de 4 ani; am scos untul din ea. Nici nu stiu ce mi-as dori mai mult. In oras nu-ti trebuie mai mult de 2-3 viteze, deci nu ai nevoie de sisteme complicate si nici de frane pe disc sau de foi. O mare parte din MB-uri au muuult mai multe chestii decat au de fapt nevoie. Dau bani in plus pe prostii. Ba mai vad cate un biciclist hilar de duminica stropit pe spate ca a trecut printr-o balta si in cei 1500 euro -ups- nu au intrat niste aparatori de noroi…

      3. ‘..unde strabat un nr. impresionant de km’. Pe mine nu ma impresioneaza numarul de kilometri pe care ii parcurg trekkerii prin padurile lor. Sa-i parcurga. NU folosesc nimanui decat LOR acei kilometri. Stii cum e cu oamenii care isi aduc doar lor satisfactie. Pe mine ma intereseaza si ma impresioneaza raspunsul la o singura intrebare: cati kilometri faci in oras de luni pana vineri (sau in w/e utilitar)? Orice altceva e agrement, plimbarica. E bine ca te antrenezi, dar singura utilitate finala pe care o vad e marsul prin trafic.

  4. Vrăjitorul din Ozun zice:

    Etnomasochism ieftin şi prost. Îmi pare rău, dar cu aşa mentalitate nu faci nimic! „La noi e cel mai rău”, „românii-s aşa şi pe dincolo”, „autorităţile-s de vină şi pe comunitatea noastră toţi ne discriminează”.
    Bicicleta e bună, sunt fan al acestui mijloc de transport pe care nu-l folosesc personal din motive serioase dar îl recomand cui are posibilitate. A crescut piaţa, se merge cu „bicla” şi a crescut şi cultura biciletei şi atenţia conducătorilor auto. Nu e nevoie de piste neapărat, e nevoie de respect şi atitudine tolerantă, că e loc pentru orice SUV, darminte pentru o mică biţicletă care nu face rău nimănui.
    DAR nu e obligatoriu şi dacă unii nu vor să adopte bicileta sau o folosesc acuma cât îi pe val, nu ai cum să-i obligi. Comparaţia cu Amsterdam e greşită. Acolo am văzut o grămadă de poponari pe care nimeni nu-i lua la şuturi deşi erau obsceni DE FAŢĂ CU COPII. Să ne placă de „olandeji” doar pentru că se trag cu bicileta? Să fim serioşi, e doar o picătură-ntr-un ocean de mizerie bine camuflată.
    În plus, cum să faci „lobby” pentru biciclism când e tot mai plină românia de bicilişti-cocalari care încalcă tot ce prind în codul rutier, în special trecând pe zebră cu bicileta. De asemenea, plin de plângăciose (nu femei musai, îs şi bărbaţi destui) care suferă de mania persecuţiei şi se plâng de „discriminare” mai rău ca ţiganii+udemereu’ la un loc. Încă ceva, dacă omu’ mere cu bicla e BINE, fie ea şi de munte, pe străzile poluate ale capitalei (deşi România nu se limitează la Bucureşti, din contră, Bucureştiul e minoritatea care ne face de râs, cam ca ţiganii duşi la furat în occident şi asta nu trebuie să supere bucureştenii normali şi civilizaţi dar care nu se văd din cauză de cocalari care le iau prim-planul). Că nu-i confortabil…e problema lui, pentru mediu şi trafic e tot una că e MTB sau cursieră.
    În speranţa că nu am fost prea acid la ora asta, salutări de la Covasna!
    „Nuoi” să him sănătoşi, că boala vine singură. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s